Context
Securitatea şi sănătatea în muncă (SSM) reprezintă unul dintre aspectele cele mai importante şi dezvoltate ale politicii Uniunii Europene referitoare la ocuparea forţei de muncă şi afaceri sociale. Acest domeniu este parte integrantă a conceperii, organizării şi desfăşurării proceselor de muncă şi are rolul ca, prin măsuri şi mijloace specifice, să prevină eventualele disfuncţii din cadrul sistemului de muncă, astfel încât procesul muncii să se desfăşoare în condiţii de maximă eficienţă.
Scopul final al activităţii de menținere a SSM este protejarea vieţii, a integrităţii şi sănătăţii lucrătorilor, împotriva riscurilor de accidentare şi îmbolnăvire profesională care pot apărea la locul de muncă prin crearea unor condiţii de muncă menite să le asigure acestora confortul fizic, psihic şi social.
Cercetarea științifică în domeniul SSM este considerată indispensabilă pentru îmbunătăţirea cunoştinţelor în acest domeniu, descrierea situaţiilor de expunere, identificarea cauzelor şi a efectelor pentru conceperea de soluţii preventive şi utilizarea unor tehnologii inovatoare. Cercetarea științifică în domeniul SSM furnizează argumentele şi dovezile pe care trebuie să se fundamenteze deciziile instituționale. Evoluția tehnologiilor, apariția de produse și echipamente noi fac necesare colectarea și evaluarea de argumente științifice solide, pentru a identifica modalitățile de combatere a riscurilor noi și emergente.
Evaluarea riscurilor noi şi emergente, bazată pe probe științifice, precum și diseminarea rezultatelor acesteia reprezintă elemente esențiale ale evaluării ex-post a legislației naționale în vigoare în domeniul SSM. Metode, modele şi indicatori de evaluare care, să reflecte cat mai bine contribuția SSM la performanța globală a organizațiilor, sunt necesare pentru a motiva şi ghida eforturile de prevenire a riscurilor la locul de muncă. Studiile sunt necesare pentru propunerea de mijloace adecvate şi actualizate de diseminare a informaţiilor privind riscurile, pentru conștientizarea acestora și implicarea lucrătorilor în prevenirea lor.
Parteneriatul strategic dezvoltat în cadrul acestui proiect are la bază o abordare transnațională, fiind compus din sisteme funcţionale, aflate în continuă interacţiune, ce poate fi considerat ca o entitate formată din componente interdependente. Abordarea transnațională situează acest parteneriat într-un câmp de preocupări vast, iar oportunitatea cooperării transnaționale este valorificată prin crearea de produse intelectuale, oferind posibilitatea extinderii aplicabilității acestora la nivel european.
Securitatea și sănătatea în muncă reprezintă o temă care preocupă din ce în ce mai mult actorii instituționali implicați în domeniul aplicării legii din Europa. Ratele relativ ridicate ale unor evenimente în rândul angajaților din acest domeniu înregistrate în majoritatea statelor europene, fac ca problema îmbunătățirii practicilor instituționale să ocupe un loc important pe agenda politicilor în majoritatea statelor europene. Potrivit studiilor de caz efectuate anterior, există preocupări constante, fie ale instituțiilor, fie ale guvernelor, fie ale unor organizații concentrate asupra cercetării în domeniul politicilor SSM, de a colecta date statistice cu privire la capacitatea sistemelor de a asigura condiții oprime de muncă pentru angajați, care să permită creșterea performațelor profesionale al angajaților și implicit, a performanței instituționale.
Aceste preocupări variază de la demersuri comprehensive, în care participarea la studii este voluntară, prin care sunt colectate date statistice privind evenimentele înregistrate, opinii și aprecieri subiective legate de calitatea măsurilor existente, precum și cu privire la parcursul implementării politicilor SSM în domeniul de aplicare a legii. În alte situații, demersurile de colectare de date sunt extrem de clar delimitate doar la anumite părți ale sistemului de siguranță și ordine publică și vizează exclusiv cuprinderea unor aspecte concrete. Acesta este cazul studiilor efectuate recent de Centrul de Psihosociologie al MAI, unde sunt analizate datele privind scăderea autorității structurilor de siguranță și ordine publică în comunitate și problematica suicidului în rândul personalului din aceste structuri.
În acest moment, datele colectate și studiile realizate în baza acestora sunt mai degrabă interesante ca element de noutate, durata lor de realizare fiind încă prea scurtă pentru a putea realiza inferențe statistice relevante pentru durate mari de timp. Din acest motiv, majoritatea acestor studii nu sunt încă folosite în mod explicit drept suport pentru implementarea unor politici țintite în acest domeniu.
Putem spune că ne aflăm într-o fază avansată de diagnoză a unor situații considerate „problematice” și că ne putem aștepta ca, pe termen scurt și mediu, demersurile care au început deja colectarea datelor, în serii de timp relevante și consistente, să poată începe pilotarea unor politici de remediere a problemelor constatate.
În ceea ce privește documentarea transnațională putem identifica unele elemente comune/similare la nivelul instituțiilor partenere din cadrul proiectului.
În primul rând, în mai toate studiile în care se realizează colectarea datelor privind activitatea structurilor de siguranță și ordine publică sunt utilizate chestionare care surprind atât date obiective, factuale, legate de contextul organizațional și de cel profesional, precum și date subiective, de percepție, privind aprecierea utilității, a relevanței conținutului acestor studii pentru factorii decizionali.
În al doilea rând, așa cum am remarcat anterior, sunt preferate de obicei abordările comprehensive, la nivel de sistem, însă sunt evitate, pe cât posibil, elementele comparative între structuri sau între sisteme similare din Europa. Acest fapt se datorează irelevanței datelor privind preponderența evenimentelor dintr-o țară pentru calitatea unui anumit program de măsuri din altă țară, din cauza diferențelor specifice la nivelul societăților, precum și a imposibilității dezvoltării unui sistem de corespondență clară între particularitățile acestora.
În cele din urmă, merită menționat faptul că toate studiile analizate și inițiativele în acest domeniu reprezintă eforturi constante de abordare științifică, derulate cu o periodicitate clară și bine stabilită de la început, în baza unor instrumente de cercetare stabile, al căror conținut nu se modifică de la o cercetare la alta în mod semnificativ. Acest fapt este foarte important pentru realizarea treptată a bazelor de date longitudinale care să permită studierea problematicii în timp.
Rata de evenimente înregistrate la un moment dat, nu este un indicator relevant, el fiind afectat de variabile exogene, care țin mai mult de evoluția globală. În schimb, analiza unor fenomene în timp și observarea acestuia de-a lungul unei perioade de timp mai îndelungată reprezintă un potențial diagnostic care să ducă la elaborarea unor politici relevante privind problematica SSM pentru personalul din sistemele de aplicare a legii.
În cadrul cercetării elaborate pentru acest proiect, am studiat o serie de instrumente utilizate în mediul universitar, respectiv alți actori instituționali, pentru consultarea angajaților și decelarea tiparelor de răspuns și adaptare la solicitările profesionale cu risc și solicitare psihică intensă. Au fost analizate astfel metodologiile, dar și tipul și natura rezultatelor din cadrul unor studii anterioare de la nivel național și european (chestionare, metodologii de aplicare, studii de monitorizare, aplicații pentru analiza datelor etc.).
Studiile anterioare elaborate de structurile de psihologie din cadrul MAI ne oferă unele indicii în ceea ce privește modalitatea de colectare a unor date semnificative, coerente și utile, la nivelul structurilor din cadrul/în subordinea MAI. Totodată, analiza concluziilor referitoare la demersurile de implementare, monitorizare şi evaluare a impactului acţiunilor/măsurilor derivate din studiile întreprinse de structurile de psihologie aflate în coordonare profesională, a contribuit la identificarea nevoii de dezvoltare strategică în domeniul psihologiei sănătății ocupaționale la nivelul ministerului, prin integrarea la un nivel ştiinţific corespunzător a rezultatelor și cunoştinţelor, un demers necesar în proiectarea procesului de optimizare a activităţilor specifice SSM.
Poliția de Frontieră Română și Centrul de Psihosociologie al MAI au inițiat studiul privind impactul mediului psihosocial de lucru asupra stării de bine a angajaților din structurile operative ale Poliției de Frontieră. Rezultatele obținute vor face posibilă identificarea factorilor relevanți pentru creșterea calității vieții personale și profesionale a angajaților. Cunoașterea experienței angajaților din mediul operativ al Poliției de Frontieră Române va fi utilă pentru formularea propunerilor de îmbunătățire a stării de bine a angajaților din sectorul siguranță și ordine publică. Studiul realizat de psihologii din cadrul Poliției de Frontieră Române și din cadrul Centrului de Psihosociologie al MAI are la bază un chestionar elaborat ca rezultat în cadrul proiectului. În urma colectării răspunsurilor s-a obținut un eșantion alcătuit din acele persoane care au ales să completeze on-line instrumentul de cercetare realizat de echipa de proiect.
Din varianta inițială rezultată ca urmare a consultării cu partenerii strategici din cadrul proiectului au fost eliminate acele întrebări care au fost considerate drept inutile sau prea delicate pentru subiecți. Au fost concepute întrebări care vizează aspecte de interes comun al instituțiilor din sistemul de aplicare a legii, pentru a conferi sustenabilitate acestui rezultat al proiectului, el fiind util demersurilor ulterioare de investigare psihosociologică:
Caracteristici ale mediului de muncă (3 scale, 14 itemi)
Organizarea muncii (5 scale, 18 itemi)
Conținutul și managementul muncii
Solicitări emoționale și fizice (3 scale, 10 itemi)
Schimbarea organizațională – oportunitate sau amenințare pentru lucrători (3 scale, 11 itemi)
Sprijin/suport organizațional (4 scale, 18 itemi)
Relația viață profesională-viață personală (1 scală, 5 itemi)
Elemente care se circumscriu fenomenului de mobbing organizaţional (1 scală, 6 itemi)
Satisfacția profesională (1 scală, 8 itemi)
Starea generală de bine/sănătate (1 scală, 10 itemi)
Corelații între caracteristici individuale de personalitate și factori de risc psihosocial din mediul de lucru
ESENER 2019 – Cel de-al treilea sondaj european în rândul întreprinderilor cu privire la riscurile noi și emergente a întrebat pe cei „care știu cel mai bine despre sănătatea și siguranța din unitate” cu privire la gestionarea riscurilor pentru sănătate și siguranță la locul de muncă, cu un accent deosebit pe riscurile psihosociale, precum stresul la locul de muncă, violența și hărțuirea. În primăvara/vara anului 2019, 45.420 de unități au fost supuse în total studiului – din toate sectoarele de activitate și cu cel puțin cinci angajați – din cele 33 de țări acoperite: statele membre ale UE, precum și Islanda, Macedonia de Nord, Norvegia, Serbia, Elveția și Regatul Unit al Marii Britanii. Chestionarul a fost menținut în mare măsură identic cu cel al sondajului ESENER 2014, permițând astfel comparațiile în timp. S-au adăugat câteva întrebări noi, despre digitalizarea și securitatea și sănătatea în muncă, numirea reprezentanților în materie de sănătate și securitate și calitatea serviciilor externe de prevenție.
Elaborat cu sprijinul guvernelor și partenerilor sociali la nivel european, ESENER 2019 își propune să acorde asistență pentru locurile de muncă din întreaga Europă, printr-o mai bună înțelegere a nevoilor acestora de sprijin și expertiză, precum și identificarea factorilor care încurajează sau împiedică luarea de măsuri. Sondajul se concentrează în special pe gestionarea riscurilor psihosociale – precum stresul și hărțuirea la locul de muncă – și include, de asemenea, întrebări despre digitalizare.
Prin prisma unei viziuni holistice a practicilor actuale privind securitatea și sănătatea în muncă în toată Europa, rezultatele sondajului urmăresc să ajute la influențarea noilor politici privind securitatea și sănătatea în muncă și să se asigure că riscurile de la locurile de muncă din Europa sunt gestionate mai eficient. Sondajul ESENER 2019 dezvăluie cei mai preocupanți factori de risc pentru locurile de muncă, nivelul de implicare a angajaților în măsurile de abordare a acestor probleme și motivele pentru care locurile de muncă gestionează sau nu securitatea și sănătatea. Rezultatele prezintă în premieră evoluția situației în raport cu sondajul precedent din 2014 și alocă o secțiune chestiunii emergente a digitalizării. Rezultatele sondajului prezintă interes, de exemplu, pentru factorii de decizie politică și pentru angajatori, ajutându-ne să înțelegem nevoile de la locurile de muncă astfel încât să asigurăm lucrătorilor o mai bună protecție și o stare de bine la locul de muncă.
Rezultatele studiului arată o creștere la 59% din toate unitățile chestionate din UE28 ca având suficiente informații cu privire la modul de includere a riscurilor psihosociale în evaluările riscurilor, față de 53% în 2014. După cum era de așteptat, această pondere variază mai mult în funcție de mărimea unității (crește odată cu mărimea afacerii) decât cu sectorul și, în special pe țări, cele mai mari cifre provenind din Italia (69%, în scădere de la 74%), România și Suedia (68%), spre deosebire de Malta (37%) și Lituania (38%).
Au existat mai multe țări în care ponderea participării angajaților la stabilirea măsurilor de prevenire a riscurilor psihosociale a crescut din 2014, cum ar fi Suedia, Slovenia, Slovacia, Olanda și Bulgaria, printre altele. Cu toate acestea, mai multe țări au asistat la scăderi clare în ultimii cinci ani: Lituania, Estonia, Polonia, Cipru, Spania, România și Austria. Datorită naturii riscurilor psihosociale, ar fi de așteptat ca măsurile în acest domeniu să aibă în vederee implicarea directă a lucrătorilor și un grad deosebit de ridicat de colaborare din partea tuturor actorilor la locul de muncă, dar concluziile nu sunt sugerează că acest lucru s-ar putea realiza în curând. În acest context crește relevanța acestui parteneriat transnațional strategic finanțat prin Programul Erasmus+ ca și utilitatea rezultatelor obținute în stabilirea politicii SSM la nivel instituțional și prin diseminare și multiplicare, pentru toate părțile interesate la nivel național și european.
Agenția Europeană pentru Sănătate și Securitate în Muncă enumeră următoarele riscuri psihosociale:
Sarcini excesive de lucru,
Cereri conflictuale și lipsă de claritate a rolului,
Lipsa de implicare în luarea deciziilor care afectează lucrătorul și lipsa de influență asupra modului de desfășurare a muncii,
Schimbare organizațională prost gestionată, nesiguranță în muncă,
Comunicare ineficientă, lipsă de sprijin din partea conducerii sau a colegilor
Hărțuire psihologică și sexuală, violență de la terți.